Skip to content

Ce au în comun ziaristul Ovidiu Oanță de la ProTV și marele șahist Gary Kasparov

 

Reminiscențe din istoria modernă a șahului în Rusia.

Strategie și Tactică.

În februarie 2013, șeful SKRF (Comitetul de Investigații al Federației Ruse), echivalentul local al FBI-ului american și al DNA-ului românesc, a sunat-o după miezul nopții pe vârstnica doamnă Kasparyan (76 de ani), mama celebrului șahist Gary Kasparov, și i-a cerut să transmită de urgență fiului ei că a doua zi acesta va trebui să se prezinte la sediul central SKRF din centrul Moscovei „la prima oră.”

Era o cerere oarecum ciudată. Cu doar o lună înainte, un tribunal rus îl achitase pe Kasparov de toate acuzațiile decurgând dintr-un incident mult dezbătut, unde șahistul, participând la o manifestație antiguvernamentală în care fusese bătut măr de poliție, fusese acuzat că totuși el era cel ce provocase scandalul mușcându-l de mână pe ofițerul care îl arestase.

„M-au invitat,” își reamintește șahistul astăzi, „să fiu interogat ca martor într-un nou dosar politic pe care ei îl anchetau.” În noaptea aceea, Kasparov i-a cerut sfatul prietenului său, fizicianul Boris Nemțov, liderul neoficial al opoziției anti-Putin și un fost Prim Ministru adjunct al Federației Ruse, evident, un expert în astfel de situații. Nemțov i-a răspuns fără să ezite: „Gary, intri în clădire ca martor, și dacă, (iar acest dacă este un foarte mare dacă), mai ieși cumva din clădire, va fi doar ca suspect.”

Kasparov s-a decis pe loc și în aceeași dimineață a zburat la New York. Nici acum, după mai mult de patru ani, el nu s-a mai întors vreodată în Rusia și își petrece vremea călătorind în permanență de-a curmezișul Statelor Unite și al Europei în calitatea sa de președinte al Fundației pentru Drepturile Omului, un for care promovează în întreaga lume principiile unei democrații total opuse sistemului din Rusia.

Cât despre Nemțov? Pe 27 Februarie 2015, acesta a fost împușcat mortal pe un pod din aproprierea Pieții Roșii, cu doar două zile înaintea unei mari manifestații de protest împotriva războiului rusesc din Ucraina și unde Nemțov urma să fie vorbitorul principal. Iar foarte recent, pe 13 Iulie 2017, asasinul lui Nemțov și cei patru complici ai săi, toți ceceni, au fost condamnați la termene până la 20 de ani de închisoare, cu toate că organizatorii atentatului nu au fost niciodată scoși la iveală. Știm în schimb cine a preluat eventual postul de Prim Ministru adjunct al Federației Ruse: Dimitri Rogozin, omul care zboară în toate direcțiile fără să reușească însă să aterizeze peste tot.

„Mi-aș fi dorit bineînțeles ca Boris să-și urmeze propriul sfat,” și-a încheiat Gary Kasparov o serie de reminiscențe legate de aceste evenimente într-un interviu acordat ziaristului Jack Dickey de la Sports Illustrated și publicat în cea mai recentă ediție, cea din 10 iulie, a celebrului săptămânal american.

Munca de zi cu zi a telejurnalistului Ovidiu Oanță de la ProTV.

Săpături și Taclale.

În mai 2017, întreaga presă din România și Republica Moldova, împreună cu posturile principale de televiziune, urmăreau ca principala știre a momentului odiseea fostului președinte al României, Traian Băsescu, audiat în zeci de dosare în care fusese acuzat de retrocedări ilegale, spălare de bani, abuz de serviciu, intimidare de martori și numeroase alte delicte, greu de enumerat în doar câteva rânduri.

Cam toate sursele prezintă aceleași informații de la parchet cu doar minime variații. Deși conținutul este foarte precis în acuzații, originea faptelor în discuție rămâne vagă. Oricine ar încerca să prevadă consecințele unor asemenea fapte realizează repede că evantaiul oferit merge de la zero la orice și înapoi la zero. În timp ce titlurile groase de ziar folosesc în exclusivitate modul prezent, în text fiecare a doua frază este la condițional. Sunt menționate clădiri „care ar fi ajuns,” abuzuri „care ar fi fost făcute”, apartamente „care ar fi fost vândute”, martori „care ar fi chiar foarte posibil să fie chemați în fața instanței”.

Desigur, folosirea condiționalului ar fi justificată de dreptul anglo-saxon – prezumția de nevinovăție, un concept absent însă în viața reală atât din România, cât și din Rusia. Pentru o înțelegere mai bună, este revelator de urmărit prezentarea făcută pe net de postul ProTV a unui episod din viața de zi cu zi în luna mai a fostului președinte al țării, acum senator, Traian Băsescu. Ca prin minune, povestea lui Kasparov este repetată aproape cuvânt cu cuvânt în descrierea unor scene tipic românești.

Pentru că, în ultimă analiză, acesta este realitatea. Prezumția de nevinovăție rămâne la noi doar un fundal, un fel de sat Potemkin. Văzute la lumina limpede a zilei, România și Rusia împărtășesc același sistem de aplicare a justiției, iar, în ultimul timp, putem găsi mai multă convergență între ele decât divergență. Nici n-ar trebui să fie de mirare. În definitiv, cei ce-au scris manualele de specialitate provin de la aceeași școală.

ProTV ne informează pe larg, dar numai două-trei pasaje își au locul și aici. Povestea lui Băsescu o știe toată lumea, spre deosebire de cea a a lui Kasparov, care este și mult mai interesantă (măcar el chiar a mușcat pe cineva): „Traian Băsescu a fost audiat în calitate de martor, într-un dosar legat de retrocedarea a 66 de imobile către un român stabilit în Statele Unite. S-a întâmplat pe vremea în care Băsescu era primar general al Capitalei. Dan Apostol, avocatul lui Traian Băsescu subliniază: ‘Ca în celelalte dosare, Traian Băsescu a demonstrat că tot ce a făcut a fost legal. Așa se va întâmpla și în dosarul ăsta.’

‘Nu există nici un act semnat de mine care să fie ilegal,’ a adăugat Băsescu, înainte de a intra în sediul PICCJ.”

‘Nu e chiar așa, ‘ răspunde cu sfătoșenie Ovidiu Oanță de la ProTV. ‘Deocamdată, Traian Băsescu are calitatea de martor, însă nimic nu îi garantează că după administrarea probelor aceasta nu îi va fi schimbată în cea de suspect.’

Deosebirea între Kasparov și Băsescu rămâne practic doar de nume: „Deocamdată, Gary Kasparov, intri în clădire ca martor, și dacă, (iar acest dacă este un foarte mare dacă), mai ieși cumva din clădire, va fi doar ca suspect.”

De fapt, similaritățile celor două cazuri de mai sus nu prezintă vreo noutate. Nimic nou. Pe lume.

O relatare din 1922, după plecarea în exil a filozofului rus Berdyaev, referitoare la interogatoriul pe care i-l luase acestuia în miez de noapte Felix Dzerjinski la sediul CEKA de la Lubianka aduce la iveală o discuție centrată pe exact aceeași termeni. Mai mult ca sigur însă, protocolul original al tranziției de la martor la suspect fusese închegat încă de pe vremea Ohranei.

Problemele pe care acest articol a încercat să le pună în evidență se găsesc la un nivel mai adânc decât stratul superficial al deosebirilor culturale evidente dintre Estul Europei și restul Comunității Europene. Prin persistența lor îndelungată, se poate postula că ele există și prosperă în primul rând în sânul DNA (scuze, autorul se trezește prea des gândind în limba engleză – referința era la sânul ADN-ului național desigur), deși, în definitiv, și DNA ar fi de luat în seamă la o adică…

Aventurile în zig zag prin lumea justiției românești ale fostului președinte al României s-au încheiat, pentru luna mai cel puțin, cu un verdict de clasare pe tema retrocedărilor în ziua de 29. Este o victorie de mici proporții însă, pierdută printre multiplele sale cazuri încă în derulare, și, bineînțeles, ea nu a constituit un motiv de înduioșare pentru profesioniștii de la ProTV (și știm cu toții cine sunt), care au titrat verdictul în stilul lor caracteristic: „Traian Băsescu poate răsufla ușurat. Procurorii au clasat ancheta legată de retrocedările făcute când era primar general.”

Le-a răspuns pe pagina sa de FB, Florin Toma, redactor la revista Viața Românească: „De ce să răsufle uşurat? Nu puteţi titra altfel: Ancheta care…etc. s-a dovedit un eşec??… Ştiu, nu puteţi. Hă, hă, hăăă! :-)”

Concluzia inescapabilă este că, prin comparație cu rușii, românul trece repede și peste DNA.

Published inUncategorized

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fight fire with fire