Skip to content

Poze alb/negru, 1

My journey in 12 pictures:

from teenage hippie (in Romania)

to Kona, Lahaina and Honolulu, Hawaii

to African-American (in Romania)

 

    Se poate vedea mai jos cum am reușit o viață întreagă să nu mă conformez normelor prevalente din țara în care m-am născut. În anii ’60, când părul lung și muzica rock erau considerate influențe nesănătoase ale culturii occidentale, am reușit să supraviețuiesc acel deceniu fără să trec mai mult de odată pe an pe la frizer (și, pe deasupra, am devenit spre sfârșitul lui 1960 și unul dintre primii disc-jockey din România – așa ceva nu se uită).

    De parcă aș fi căutat cu lumânarea o nouă controversă, la bătrânețe am mers în direcția opusă și mi-am scurtat părul cât se putea de mult. Nu i-am schimbat culoarea, la vârsta mea ar fi fost ridicol. Mi-am schimbat ceva, teoretic, mult mai greu de realizat în chip ireversibil – culoarea pielei. Este adevărat, a fost o treabă dificilă, pe care, cu siguranță, nu aș fi reușit-o niciodată de unul singur. Am fost ajutat de alții: ce mai, am aflat ce mi s-a întâmplat doar după marea transformare și după publicarea acestei importante noutăți în multe din canalele de media, incluzând chiar și pe cel oficial al guvernului, gov.ro. (Cum știrea, difuzată în preajma alegerilor prezidențiale, nu era destinată decât consumului intern, site-ul gov.ro a omis-o cu bună știință din traducerile oficiale în limbile franceză și engleză).

    Postul de televiziune Antena 3 are distincția de a fi la originea știrii. Bianca Nae și/ori detașamentul ei de investigații au „achiziționat,” cine știe cum, o poză din contul meu Flickr (sau poate din Facebook), au trecut-o cu chiu, cu vai prin Photoshop și… veți vedea rezultatul la sfârșit. Fotografia rezultată, încețoșată și de joasă rezoluție, a fost la rândul ei preluată de alte publicații și folosită de toți pentru a demonstra că un ins cu o piele atât de întunecată nu poate fi nepotul bunicului meu. Concluzia? Sunt un impostor.

    Ziaristul(?) Victor Ciutacu, o minoritate el însuși din propriile declarații („Sunt evreu după mamă, ortodox după botez, faptic nepracticant”), a găsit repede o metodă inedită de se diferenția de o minoritate atât de diferită de-a lui la culoare, insultându-mi cu voioșie bunicul, mort deja din 1940, și făcându-l mincinos. Când am apărut în fine la România TV și a putut vedea cu ochii săi înainte de intrarea în emisie că nu sunt African-American, așa cum „știa el din poze”, întreaga discuție i s-a părut în continuare o glumă. Ba chiar s-a și mirat cu voce tare de ce-l critic numai pe el, nu și pe cei care „știau ei că moștenitorul este blond cu ochi albaștri.” Hai să zicem că decizia pe cine critic, măcar atât, îmi rămâne totuși mie. Altfel însă, VC nu are de ce să-și bată capul. Îl asigur că timpul glumelor a trecut demult.

Screenshot 2015-05-08 22.28.361968 copy

Nick 2

Nick 1

 

Nick 3

nickisor Cosmos detaliu

Urmarea în Poze alb/negru, partea 2

Published inUncategorized

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fight fire with fire